Cred că astăzi toată lumea din Bucureşti s-a vorbit să meargă pe acelaşi traseu pe care merg eu zilnic spre servici…am ieşit din casă la aceiaşi ora ca în fiecare zi, a venit autobuzul la aceiaşi oră ca în fiecare zi doar că, spre deosebire de 40 de min cât ar trebui să dureze drumul, astăzi a durat 1h şi 15 minute…mda, în fine…săptămâna asta o să treacă usor…weekendul mi-a redat forţe cât pentru o lună…am fost la mare…am aşteptat Dragobetele pe plaja din Vama Veche şi contrar “tradiţiilor” nu am comercializat sărbătoarea şi nu ne-am daruit nimic material ci numai un răsărit de soare pe malul mării…a fost cadoul nostru pentru noi…plaja era pustie, Vama era a noastră, marea era fericită ca ne poate şopti secretele celor ce au mai vizitat-o…am făcut focul…am privit valurile ce îmi spărgeau timpanele şi simţirea…am realizat că o urăsc în continuare aşa ca i-am spus-o…m-a crezut şi m-a întrebat de ce continui să o caut…şi i-am spus acelaşi lucru ca în fiecare an: ” Îţi preţuiesc puterea şi îţi iubesc înţelegerea ce ai făcut-o cu soarele să răsară şi să apună în fiecare dimineaţa numai prin tine…mă atrage ura care o port valurilor tale sfidătoare ce mă vindecă de boala umanităţii…îţi pândesc păcatele ce le-ai spălat în fiecare vară celor ce te adoră, să ţi le fur…te urăsc pentru că nu te pot controla dar nu mă pot abţine să nu te privesc…îţi visez plaja din Vamă de fiecare dată când nu o pot vedea…deşi urăsc marea eşti cea mai frumoasă mare pe care am văzut-o…tu eşti…marea din Vama Veche…”…s-a alinitat în vorbele mele şi s-a retras puţin timidă ca să işi poată aduna forţele să mă înfrunte…apoi am luat micul dejun pregătit la foc de stuf amestecat cu dorinţe şi ne-am conformat cerinţelor lumeşti…era duminică aşa ca moralitatea ne aducea aminte că a doua zi e zi de servici…pentru a îmi întelege mai bine viziunea vizitaţi linkul…
M-am abonat la blogul lui Raducu …din pacate o admira pe Dana Rogoz, dar sa zicem ca si oamenii mari au defecte mici…in rest stau si ma minunez cum face Photoshopul si internetul din toti fotografi care mai de care mai iscusiti si mai indemanatici…aseara ma uitam la cateva poze din Vama Veche pe un site…mi s-a facut dor de mare…dar nu de orice mare, de marea din Vama Veche…de populatia de corturi si de inexistenta “civilizatie”…si uite asa am ajuns la tunele…cu toate ca pare ca nu are nici o legatura una cu alta o sa incerc sa ma explic…marea imi infatiseaza libertatea…libertate pe care niciodata nu o vom avea pentru ca noi stam sa sapam tunele…tunele in care ne facem case (cei mai norocosi dintre noi), in care ne cumparam masini si contruim o societate…pamantul geme de tunele…tunele construite cu lacomie, din egoism si dorinta de putere falsa… (more…)
Am primit asta pe mail şi nu m-am putut abţine să nu o împărtăşesc…uite cam cum ar arată viitoarele ore de română ale copiillor noştri dacă lumea va continua să “evolueze” în acelaşi stil:
„Trei luni de senzaţii” de Florin Peşte Comentariu literar
Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica/gagiul pe plajă
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul. (more…)
E iarăşi vineri…autobuzele au fost mai triste azi…oamenii mult mai obosiţi…staţiile mult mai lungi şi durerea mea de spate datorită statului in picioare, mult mai acerbă…mă intrigă ceea ce îţi trece prin cap când stai acolo, împrejmuit ca un gard de alte suflete ce înjură la unison fiecare călător în parte care a avut un dram de noroc în această dimineaţă şi a prins loc pe scaun…şi te gândeşti…şi îţi faci planuri (pentru weekend evident), apoi începi să te amuzi pe diferite faze care se întamplă în jurul tău…şi credeţi-ma în mijloacele de transport întotdeauna se întâmplă câte ceva (cel putin cel cu care merg eu în fiecare zi, 69, este plin de aventuri)…să luam ieri spre exemplu…ieri am asistat la o ceartă între şofer şi o doamnă (sunt politicoasă caci termenul ar fi mai degrabă mahalagioaică)…doamna susţinea că nu este suficient de rapid…şoferul dupa 10 minute, timp în care a încercat să ignore “felicitarile” doamnei sub forma de injurii, i-a spus politicos sa privească la nodul de maşini creat în faţa lui…nu a fost chip să o potolească…dar asta nu ar fi fost nici o problemă dacă doamna nu îşi mai găsea şi câţiva susţinători…de la Răzoare până la Rosetti bietul şofer pe lângă aglomeraţie a fost nevoit să suporte şi mahalagismul unei femeii care la vârsta ei nu ştiu ce căuta la ora aia in maşina (7.30)…astăzi am asistat la ceva mult mai simpatic…un băiat cam de 16 ani privea languros o fată cam de aceiaşi vârstă aruncându-i zâmbete inocente si agitându-şi genele de zor…fata chipurile nici nu îl observa…zambea din când în când la glumele lui Buzdugan ce se auzeau în difuzoare…şi mă gândeam… (more…)
| Your Kiss is Red |
You are intense about kissing but easily distracted.
You kiss for attention, power, and passion.
It doesn’t take a lot for you to want to kiss someone.
If you see a kissing opportunity, you always go for it!Kissing Type: Kissaholic (admit it!)
People See Your Kisses as: Seductive
You Kiss Best With: An Orange Kisser
Stay away from: A Blue Kisser
|
What Color Is Your Kiss?
Iarăşi m-a apucat febra testelor…bine ca se întâmplă rar…deşi e un pic pueril şi fără de înteles puteţi încerca şi voi sa vedeţi ce fel de sărut aveţi…după cum spune testul am nevoie de cineva cu sărutul portocaliu…
Aseară mă uitam la un film şi mi s-a făcut scârbă…Eu aş împuşca părinţii care fac cadou cu nonşalanţă copiilor telefoane mobile…nu vreau să par învechită şi să vă spun la ce vârstă am avut eu primul telefon mobil (nu ar avea relevanţă), ştiu că lumea evoluează, dar totuşi ce face o puştoaică de 10 ani cu telefonul (în afară de faptul ca îşi poluează creierul)…probabil ce facea şi fetiţa din film care vorbea de zor la telefonul ei roz…”Să îmi dai tu lecţiile, da? Şi mie îmi e dor de tine abia aştept să vin la şcoală.” Hai să fim serioşi!… plus că, ceea ce mă enervează şi mai tare sunt parinţii care le cumpără aceste “minuni” sub pretextul: “Aşa ştiu tot timpul unde e!” Aiurea…însă în mod sigur aşa tot timpul va avea cu câteva milioane mai mult de plată la telefon…dragi părinţi fac un apel la voi: calculatorul, telefonul mobil şi multe alte “minuni” ale tehnologiei nu fac decât să înlocuiască cele mai frumoase lucruri din copilăria micuţului vostru: întâlnitul pe furiş seara cu prietenii, cărţile, poveştile, jocurile copilăriei…vi le mai aduceţi aminte? Nu le răpiţi tocmai copilaria…
Eu inca nu inteleg de ce sarbatoresc cei din generatia vitezei Valantine’s Day…avem si noi o zi, Dragobetele, care din pacate dupa cate am vazut la alti bloggeri nu mai exista si nici nu mai e sustinuta…acum pentru cei mai multi Valantine’s Day a devenit (citez un blogger al carui link mi-e lene sa il pun acum) un pretext de a oferi si primi cadouri…dar ce nu inteleg eu este de ce nu pot deveni un astfel de pretext si Dragobetele?…parca ar fi mai frumos si mai romanesc…abia astept sa vad cum ies oamenii la picnic in parc si se umple cerul de artificii pe 4 iulie…
ela 