Din respect pentru autorul mai sus numit am sa scriu postul si in limba engleza…daca aveti curiozitatea sa patrundeti un viitor, un prezent si un trecut tulburator de real, luati o carte de John Saul si incepeti sa o descoperiti…lumea ce vi se va deschide in fata, personajele aparent bolnave psihic si cu o imaginatie mai mult decat bolnava va vor descrie exact lumea in care traim…o lume murdara, o lume horror plina de intamplari incapabil de a fi intelese…prima oara cand am citit o astfel de carte a fost acum 10 ani…de atunci devorez fiecare carte aparuta si nicioadata nu reusesc sa ghicesc finalul…nu incerc neaparat sa laud autorul cat sa il felicit pentru viziunea lui si pentru faptul ca dupa 10 ani de lecturat cartile sale inca mai sunt intrigata si nerabdatoare sa rasfoiesc filele…nu il recomand celor care considera ca societatea in care traim este una normala…mai aproape de inima mea: “Chinuieste-i pe copii”, “Al Doilea Copil”, “Labirintul Diavolului”, “Proiect Divin”, “Papusa”…lectura placuta…
Out of respect for the mentioned author I will also write this post in English…if you have (more…)
Zice Florin Chilian si eu il aprob…conventionalism…regrete…compromisuri…libertate conditionata…dragoste cronometrata…toate se aduna si fac reteta vietii unui om ce se vrea fericit…regretam ca nu am stiut ce sa facem cu timpul ce l-am avut odata care acum s-a dezintegrat in birouri frumos utilate ce ne zambesc oboseala…libertatea exista numai in weekend si e conditionata de odihna pregatitoare pentru saptamana ce vine…dragostea se cronometreaza intre statii de autobuz si masa de seara…prietenii sunt conventionali carand aceeasi piatra a timpului pierdut…ne pierdem in destinele actorilor din filme ce ne invata sa fim fericiti…invatam sa iubim compromis…viata se strange in lingurite pline cu hartii si tastaturi uzate pana la refuz…se serveste in timpul zilei si se gandeste noaptea…corpul e prizonier al oboselii ce niciodata nu isi ia concediu…bancnote plastifiate ne zambesc si ne incurajeaza sclavia…prizonieri ai unui sistem creat de singurul animal cerebral de pe pamant…dreptatea e stramba si ne injunghie in fiecare dimineata…privim in jur si ne fericim ca nu suntem singurii prinsi in propria capcana…se face praf lumea….
Deşi este o problemă mai mult decât cunoscută şi deşi toată lumea se confruntă zilnic cu asta (inclusiv eu), astăzi nu stiu de ce dar am privit în jurul meu, la aglomeraţie, la trafic, la oameni ca un simplu spectator nu ca şi parte integrantă din acest decor zilnic…azi dimineaţă nu ştiu din ce motive am hotarât să schimb ruta şi să merg cu metroul spre servici în loc de obişnuitul traseu cu 69..deşi a trebuit să schimb de trei ori, exact cum mă asteptam am ajuns mai repede cu jumătate de ora…dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre un fenomen pe care cei din Bucureşti îl cunosc prea bine, dar sunt convinsă că nu îi dau atenţie ci doar se integrează…am coborât în lumea subterană la Politehnică, unde surpriză, trenul era arhiplin…o fată de lângă mine deşi nu se putea mişca, întorcea din când în când câte o pagină din cartea ce o ţinea usor deasupra capului…un tip mai voinic croia drum degetelor de la mână pentru a putea schimba volumul la Mp3…am zâmbit…astăzi nu făceam parte din gloată ci doar o priveam…la Eroilor trenul era gol şi ne aştepta…în stânga şi în dreapta mea a început războiul… (more…)
ela 