Ela’s Blog

Cred ca o să fac o categorie specială pentru trupa Vama…aseara a fost în Becker un alt concert Vama…trebuie să recunosc că nu m-a impresionat deloc localul şi că nici dispoziţie de concert nu am avut…în schimb trupa a fost ireproşabilă ca de obicei aşa că nu am să insist cu laudele…aş vrea totuşi să transmit un mesaj unei anumite categorii de public (care sper să se recunoască)…Tudor Chirilă are un dar…un dar care nu este obligat să îl împartă cu noi…dar a ales să o facă şi să ne bucure ori de câte ori poate…din câte am citit săptămâna trecută şi din ce am vazut aseară, există destul de mulţi “fani” care consideră că acest om este un produs pe care îl cumperi la piaţă şi vrei şi garanţie pe el…aseară, Tudor încerca să mobilizeze publicul să susţină un proiect prin care să salvăm Vama Veche…în sala linişte…mulţi dintre noi iubim Vama Veche, acei mulţi care-i sorbeam fiecare cuvânt şi care am fost cel puţin o dată pe plaja din Vamă…o voce sparge liniştea cu o inteligenţă reflectată în vorbe: “Cântă băhhh!” …sincer, părerea mea e că daţi bani pe bilet şi pe transport degeaba…de ce mai veniţi?e lipsă de respect pentru cel de pe scenă şi pentru mine, cel care a venit să îl vadă pe cel de pe scenă…probabil v-aţi obişnuit cu artişti care îşi vând şi sufletul în preţul biletului…probabil e o cauză pierdută să educi un public ce susţine că te iubeşte dar te scuipă dacă realizeză că eşti om…eu încă mai sper că trupa Vama are un public aparte…”speranţa moare ultima”… (more…)

Am văzut zilele trecute câte ceva  din fericirea, sau mai bine zis din pretinsa fericire a altora…am asistat ca un spectator cuminte la o piesă de teatru în premieră…am tresărit la diferite scene, m-am oripilat, am zâmbit şi poate pe alocuri am încercat să înţeleg…în final am realizat că fericirea mea e o boală fără leac…lucrurile mărunte mai fericesc pe puţini dintre noi…hârtii cu oameni morţi desenaţi pe ele şi luxul unor pereţi reci sunt năzuinţele majorităţii…şi poate ca şi alţii, visez şi eu la ele…dar imediat apar ei şi îmi arată holograma fericirii…atunci îmi aduc aminte de ghiocei, de speranţă şi de fericirea mea măruntă…ei nu o văd…tangibilul nu se vrea niciodată atins de alţii… (more…)

Veneţia…oraşul îndrăgostiţilor se spune…eu pot spune că este un oraş nemaivăzut, care te expune pe rând când la o lume stranie, când la o lume a luxului şi a confortului…un oraş care are taxiuri şi autobuze pe apă şi care, în fiecare restaurant are pereţii plini de vedetele hollywoodiene ce le-au trecut pragul, dar care în acelaşi timp pare un oraş fantomă…un oraş ameninţat de apele mării, dar plin de firmele strălucitoare ce au înnebunit oraşele modei…un oraş mască ce vinde măşti dintre cele mai inedite…un oraş ce îţi atrage paşii, dar nu te convinge să nu-l părăseşti…cam asta mi-a rămas mie în minte după ce am vazut Veneţia…vă arăt şi vouă câteva imagini ce le-am adus cu noi acasă…

(more…)

Duminică teatrul Tony Bulandra din Târgovişte, care în timp ne-a devenit un prieten de nădejde, a aniversat şapte ani de la înfiinţare…în deschiderea piesei pregătite pentru aniversare, a rulat un mic colaj cu fragmente şi poze din toate cele 50 de piese care au fost puse în aceşti ani la teatru din Târgovişte…o listă lungă cu numele actorilor, a regizorilor şi a tuturor celor care au făcut posibilă “creşterea” instituţiei (după cum a precizat în discursul susţinut, directorul teatrului) s-a derulat la sfârşitul filmuleţului…cu surprindere am constatat că la secţiunea fotografie se afla şi numele meu…oarecum e amuzant pentru că pozele pe care le-am făcut la spectacolul “Auto” şi care au apărut în colaj, le-am făcut din pură întâmplare…pozele le puteţi vedea aici şi pe situl Teatrului Tony Bulandra…

(more…)