Amintiri ce nu se mai întorc… March 30, 2009
Trăim prea repede, iubim prea repede, gândim prea repede şi murim prea repede…amintirile nu mai ţin pasul cu noi…fugim de ele şi murim fără ele…amintirile ne-ar ţine în viaţa dar nu ne ajung din urmă…poate că stau prea mult la semafor în trafic sau, poate că ele prind numai roşu…viaţa ne împinge în sensuri giratorii iar amitirile se pierd pe alte străzi în priorităţi de dreapta…şi după atât alergat prinzi roşu…şi stai şi îţi aminteşti că ai amintiri…şi începi să vezi…vezi primul sărut cum aleargă către tine, zâmbetul unui copil pe lângă care ai trecut cândva, prima ţigare, prima emoţie a unui examen decisiv, un parc ce ţi-a alinat singurătatea, prietenii ce te-au făcut fericit, nopţile singuratice de meditaţie, un căteluş ce dădea din coadă când te vedea, chipurile celor dragi, poveştile bunicilor, un concert Vama, un răsărit de soare pe plajă, prima beţie, fericirea copilăriei…e verde semaforul…claxoane îţi sparg timpanele şi porneşti…amintirile se sperie şi fug după tine…nu vor să te mai piardă…tu uiţi de ele şi goneşti…obosite fac cale întoarsă şi nu te mai vor ca partener de drum…amintirile nu se mai întorc….se joacă într-un parc până când ai să le cauţi…tu ai amintiri?
