Ela’s Blog

A fost odată ca niciodată un copac…era cel mai falnic   copac din pădurea ce o numea “acasă”…într-o bună zi copacul s-a gândit că este mult prea minunat încât să nu se bucure şi alte păduri de el, aşa că a rugat-o pe Mama Natură să îi înlocuiască rădăcinile cu membre preumblătoare…zis şi făcut…după ce Mama Natură s-a asigurat că asta îşi doreşte copacul cu adevarăt, i-a îndeplinit dorinţa într-o clipită….copacul şi-a privit cu mândrie noile podoabe, şi-a luat la revedere de la prietenii lui de o viaţă şi a plecat…a mers el ce a mers si a dat peste o pădure de aramă…aici copacii erau de două ori mai înalţi ca el şi mult mai impunători…regele pădurii i-a spus că poate deveni şi el unul dintre ei dacă stă un an în preajma lor…după ce copacul nostru a cugetat îndelung, s-a gândit că nu e de colea să refuze propunerea, aşa că şi- a înfipt rădăcinile fermecate într-un loc şi un an de zile nu s-a mişcat…după ce a trecut anul,  copacul şi-a luat recompensa de la regele pădurii şi a plecat mai departe…a mers el preţ de trei zile şi a ajuns la pădurea de argint…aici regele pădurii de argint i-a spus acelaşi lucru ca şi regele pădurii de aramă, doar că de data asta copacul nostru trebuia să petreacă doi ani în pădure ca să devină şi el de argint…după o lungă cugetare copacul a hotărât că nu ar strica un dar în plus, aşa că se tocmi…trecură doi ani şi după ce îşi lua darul de la rege, copacul plecă mai departe…după ce bătu el cale lungă ajunse în pădurea de aur…aici aceiaşi poveste ca şi la celelalte păduri doar că trebuia să stea 3 ani pentru a deveni de aur…după ce îşi luă şi acest ultim dar, copacul nostru plecă hotărât să nu se mai oprească până nu găseşte cea mai frumoasă pădure din lume…după săptămâni întregi ajunse în lumea oamenilor…aici pădurile nu erau atât de măreţe dar copacii erau înţelepţi şi cunoşteau toate minunile lumii…când văzu copacul o aşa minunăţie îşi găsi un loc la marginea pădurii şi îşi înfipse rădăcinile adânc în pământ…regele pădurii îi spuse că odată înfipte în acel pământ, rădăcinile nu se vor mai putea desprinde niciodată…încântat nevoie mare de locul găsit, copacul acceptă fără să se gândească prea mult…după o vreme, pădurarul acelor locuri intră în pădure să taie nişte lemne…când văzu minunăţia de copac de aur în pădurea lui începu să îl taie imaginându-şi cât de bogat va fi de acum încolo…

Morala: E bine să fi curios, dar să nu uiţi niciodată de unde ai plecat…nu te întinde mai mult decât ţi-e plapuma…iar dacă ai reuşit să găseşti ce ţi-ai dorit, ai grijă şi nu arăta şi altora, căci îţi vor fura minunile, vor profita de neştiinţa ta şi nu vor da doi bani pe sacrificiile pe care le-ai făcut ca să le dobândeşti…

Din ce in ce mai multe stele ale filmului si scenei teatrului  romanesc ne parasesc…astazi a murit Nicu Constantin…unul dintre cei mai “frumosi” protagonisti din casele nostre din ultimii 39 de ani…a fost unul dintre actorii adevarati pe care ii sorbeam din priviri la televizor, de sarbatori, sau ale carui interpretari din programele radio  le ascultam  ore in sir in copilarie…pentru fiecare dintre ei bunicul meu avea conturata o poveste aparte…sunt din ce in ce mai putini si parca imi fura copilaria odata cu ei…sper sa fie aplaudat cu mai mult patos in lumea necunoscuta noua, in care a plecat….

Iata ca veni si randul capitalei sa isi serbeze ziua…550 de ani de la prima atestare documentara… si cum orice sarbatorit care se respecta face cinste prietenilor, Bucurestiul s-a gandit sa ne ofere, noua, celor care il populam, o gama variata de evenimente culturale pe toate gusturile si de toate genurile toata sapatamana…pentru doritori si petrecareti programul il puteti gasi aici…

Am un motan defect…stiti aberatiile pe care ni le arunca fiecare om care are cate un animal de casa cum ca animalul lui e unic?…ei bine al meu chiar e si ma duce in pragul disperarii…ati pomenit motan care nu mananca carne, smantana, lapte dar in schimb linge la castraveti?…nu pot spune ca e vegetarian pentru ca nici savoarea castravetilor nu il incanta la infinit…il urasc pe cel care a inventat mancarea uscata whiskas…este singurul lucru pe care il mananca cu placere, oricand, oriunde…am gasit si o parte buna in toata chestia asta..nu e curios ce mancam noi asa ca ne ignora total cand ne punem la masa…probabil considera ca daca pe el incercam sa il momim cu carne, noi clar mancam numai porcarii…sa nu va imaginati ca mananca orice mancare uscata…ar fi total eronat…nu consuma decat firma precizata mai sus…in prezent motanul “incaltat” (cum i se mai spune), face greva foamei…in orice caz, caut piese de schimb la motan…as vrea sa cumpar papile gustative,in stare buna, eventual folosite (sau noi, dupa caz)…astept oferte cat mai repede…