Îi ştim, îi cunoaştem, sunt mereu printre noi…oameni care nu au nimic al lor, oameni care nu vor sau nu ştiu să construiască nimic al lor, oameni care ne copiază din comoditate sau din lipsă de idei…ce să facem cu ei?…să îi aruncăm într-o groapă de gunoi?…să îi lăsăm să ne copieze până ne sug energia şi nervii?…pasiuni…fiecare om are o pasiune numai a lui care, deşi coincide cu a altora de cele mai multe ori, se naşte din el, din dorinţele şi nevoile lui (aşa ar fi normal)…copistul din păcate nu are o pasiune a lui dar adoră le “fure” pe ale altora…de multe ori pretind că o fac bine, dar de cele mai multe ori se umflă în pene şi distrug originalul…copistul nu are viziune, el este doar o transpunere a unei realităţi distorsionate…copistului nu îi place nimic în mod deosebit şi are doar dorinţe materiale…acest maliţios uman va încerca să te corecteze de fiecare dată când va avea prilejul, îşi va bate joc de munca ta si va pretinde mereu că eşti ireal…copistul îţi va fi un prieten de nădejde până când “dictarea” se termină şi va încerca să devină creativ…atunci îi vei deveni duşman…personajul nostru va deveni “celebru” dar inuman şi rece, în timp ce tu, un amărât visător vei privi consternat cum el îţi calcă talentul în picioare…voi reveni…mă bântuie un copist…
Mă doare un aer curat în plămâni…cred că vine de la munţi…ar trebui să mă las de fumat…dar e atât de bine…mă învălui în fum…fumul e ceaţa din gândurile mele…gândurile mele mă trimit la depresie…depresia mea te caută…căutarea oboseşte…obositor ar fi să iubesc fără scop…scopul meu e să te am…am dulce gust de fericire în ochi…ochiul meu te imaginează…îmi imaginez că aş putea întruchipa fericirea…fericirea nu există fără tine…fără tine turbez între iluzii deşarte…deşartă e speranţa că m-ai iubi…de m-ai iubi nu te-aş lăsa…lasă-mă să te las să mă cauţi…dar căutarea oboseşte…am obosit să ocolesc esenţialul…esenţialul e că te…
Fragment din cartea “Mâncarică de vorbe condimentată cu gânduri ” ( Editura Nouă, ISBN 978-606-8082-25-7 )
O bătrânică îmi taie calea şi îmi zâmbeşte frumos… îmi aminteşte de o bunică ce am iubit-o… îmi alină durerea prematură ce o simţea un copil speriat… uneori mă hrăneam cu privirea ei blândă şi vorbele autoritare în care se ascundea puterea vârstei… simţeam o frică de a nu o uita spre sfârşit… iubea o floare ce mă creştea cu zâmbete inocente… era floarea ei… amintesc o duminică… mirosea a scorţişoară şi mere… privirile vigilente îmi urmăreau ascensiunea într-un copac ce îmi susţinea fiecare încercare de a-l cuceri…alergam păsărele ce
(more…)
” Ador roua dimineţilor de vară care mă îmbolnăveşte de amor amăgit de distanţă… mă înconjor de dor frumos în timp ce mă uiţi… raţiunea ta incertă dă sinceritate la a mea… îţi sărut gândurile care mă amintesc… doresc un vis ce se luptă cu negura care îmi înconjoară nimicul… începe să mă doară insuficienţa cuvintelor… un fluture îmi pândeşte stomacul şi îl freamătă… un miraj euforic, uşor ambiguu închipuie realitatea… aberaţia ce mă defineşte mă deprimă… un covor albastru îmi găzduieşte trupul spasmodic… egoismul din scrisuri vă hrăneşte sufletul pustiit şi şters… oglindesc într-un negru curat imaginea ta… existenţa mă apasă tacit ca o flacără deranjată de vânt… sunt eu ce urmăresc o viaţă ce pare să semene cu un carusel la jumătate de preţ… “
Fragment din cartea “Mâncarică de vorbe condimentată cu gânduri ” ( Editura Nouă, ISBN 978-606-8082-25-7 )
ela 