Mi s-a schimbat Bucurestiul… October 29, 2010

Statie de autobuz, 8.45 dimineata…frig innabusit de fiecare pas facut pe stradutele mici, tipice ce ascund dupa fiecare colt o alta strada si mai ingusta…apare autobuzul si ma urc aruncandu-mi privirea dupa un loc liber…ma asez…cu fiecare statie ne adancim, eu si companionii mei de drum, din ce in ce mai mult in orasul asta vechi si plin de istorie de pe “Marte”…o statie noua, un alt palat sau urma unui colt de catedrala ce a uitat arhitectul sa ii opreasca ascensiunea…nimic nou, totul familiar si confortabil…din senin peisajul se schimba si imi dau seama ca familiarul imi devine dusman si ma lasa prada unui necunoscut nemilos…companionii urca si coboara siguri pe ei, cu rapiditate… raman doar eu confuza si straina acelui loc…si imi aduc aminte de primele zile in care am alergat cu autobuzele din Bucuresti;amuzamentul celor care ma priveau si care isi dadeau seama intr-o clipa ca nu apartin din privirea speriata ce cauta un punct de reper auzit sau cunoscut…cu timpul am devenit si eu partasa jocului de-a turistii sau noilor veniti la facultate amuzandu-ma copios pe seama lor cand greseau statia sau priveau speriati indicatoarele luminoase cu urmatoarea statie…acum insa redeveneam nou venita intr-un Bucuresti schimbat, mult mai aglomerat si mai mare…ma linistesc spunandu-mi ca eu cobor la capat si din obisnuinta de bucurestean scot cartea si ma cufund in ea…dupa un capitol si jumatate de aventuri in lumea lui Marquez se anunta capatul…ridic privirea zambind si constat stupefiata ca sunt in celalalt capat al orasului si nici de cum in capatul corect…ma uit la ceas speriata de biletul ce avea termen 90 de minute si ameninta sa expire in 40…raman in autobuz (singurul lucru de care eram sigura) nevoita sa fac cale intoarsa…ajunsa la destinatie respir usurata si ma indrept cu biletul expirat de 20 de minute spre birou gandindu-ma ca senzatia inspirata  de Bucuresti in faza initiala nu se pierde, ci doar se transforma in strazi noi ce te instiga sa gresesti pana le inveti, in aceiasi tipologie de oameni ce te informeaza gresit din amuzament dar intr-o alta limba, in autobuze si tramvaie mai curate dar cu aceleasi destinatii ciudate si necunoscute…mi-era dor de Bucuresti, dar azi l-am descoperit in senzatii pe Marte…