Azi, am maltratat foi de varză… am zăpăcit carnea cu amestecuri…am dat în cap la nuci….am chinuit vinetele pe foc….am împachetat cutii în claustrofobie…am bucurat cuptorul cu miresme amalgamate…azi am fugit de realitate și m-am ascuns…cu gând de dor de ducă îmi aștept Crăciunul…
Ascult o amintire ce îmi arată primul brad pe care l-am împodobit…pe atunci, eram urmărită de o privire zâmbitoare cum jubilez la fiecare globuleț agățat și la fiecare ghemotoc de vată ce îl aruncam ca și cum ar fi nins peste bradul nostru…mi se părea cel mai înalt și mai frumos brad din lume…au trecut două decenii de atunci dar în mine se joacă aceleași tresăriri de bucurie când împodobesc bradul…îl văd la fel de semeț și sfidător și mă îmbată cu aceiași nerăbdare ca întotdeauna de a-i descoperi cadourile aruncate de un Moș, sub el…îmi vestește mirosul bucatelor și tradițiilor uitate dar încă dragi în amintiri…îmi vestește Crăciunul…s-aveți un Crăciun frumos…
Azi mă plimbam prin casă (ca deh, e mare) și ia uite peste cine am dat…ursulețul de servici prezent la datorie…el este alintatul și în același timp oropsitul casei…de el se lovesc cam toate ale noastre (și bune și rele)…prieten bun la nevoie dar și cârcotaș fruntaș când întindem coarda…visător muzicant, pasiunile îi sunt nenumărate, excelând în toate cu brio…poate lua nenumărate forme și răspunde la și mai multe apelative, dar de cele mai multe ori e Văruuuuuu’…ce-i drept imaginea nu îl înfățișează în casă…pentru asta să îmi fie cu iertare, dar deh nu pot dezvălui chiar tot că devine fioros…:))
Pentru că azi a fost ziua finuțului cel mare, scoatem din tolbă niște urări și îi spunem să fie fericit, să crească mare, frumos și să-i stea în cale numai culori calde…și ca urarea să fie completă îi scoatem la iveală imaginea de om familist și sperăm că azi și-a petrecut ziua exact ca în imagini…
ela 