Ela’s Blog

Cred că astăzi toată lumea din Bucureşti s-a vorbit să meargă pe acelaşi traseu pe care merg eu zilnic spre servici…am ieşit din casă la aceiaşi ora ca în fiecare zi, a venit autobuzul la aceiaşi oră ca în fiecare zi doar că, spre deosebire de 40 de min cât ar trebui să dureze drumul, astăzi a durat 1h şi 15 minute…mda, în fine…săptămâna asta o să treacă usor…weekendul mi-a redat forţe cât pentru o lună…am fost la mare…am aşteptat Dragobetele pe plaja din Vama Veche şi contrar “tradiţiilor” nu am comercializat sărbătoarea şi nu ne-am daruit nimic material ci numai un răsărit de soare pe malul mării…a fost cadoul nostru pentru noi…plaja era pustie, Vama era a noastră, marea era fericită ca ne poate şopti secretele celor ce au mai vizitat-o…am făcut focul…am privit valurile ce îmi spărgeau timpanele şi simţirea…am realizat că o urăsc în continuare aşa ca i-am spus-o…m-a crezut şi m-a întrebat de ce continui să o caut…şi i-am spus acelaşi lucru ca în fiecare an: ” Îţi preţuiesc puterea şi îţi iubesc înţelegerea ce ai făcut-o cu soarele să răsară şi să apună în fiecare dimineaţa numai prin tine…mă atrage ura care o port valurilor tale sfidătoare ce mă vindecă de boala umanităţii…îţi pândesc păcatele ce le-ai spălat în fiecare vară celor ce te adoră, să ţi le fur…te urăsc pentru că nu te pot controla dar nu mă pot abţine să nu te privesc…îţi visez plaja din Vamă de fiecare dată când nu o pot vedea…deşi urăsc marea eşti cea mai frumoasă mare pe care am văzut-o…tu eşti…marea din Vama Veche…”…s-a alinitat în vorbele mele şi s-a retras puţin timidă ca să işi poată aduna forţele să mă înfrunte…apoi am luat micul dejun pregătit la foc de stuf amestecat cu dorinţe şi ne-am conformat cerinţelor lumeşti…era duminică aşa ca moralitatea ne aducea aminte că a doua zi e zi de servici…pentru a îmi întelege mai bine viziunea vizitaţi linkul…