Ela’s Blog

Trecut-a cam mult de cand nu am mai scris nimic…revin, dar nu in forta…zilele astea am gandit la nedreptatea cea mai mare pe care ne-o face viata si pe care cu siguranta ati observat-o toti…nu am inteles niciodata de ce trebuie sa muncesc o viata intreaga (pe care practic o irosesc) ca sa am (in cele mai fericite cazuri) bani si tot ce imi trebuie la o varsta prea inaintata, cand deja nu mai am nici tragere de inima si poate nici sanatate sa fac tot ceea ce imi doresc…si ma gandesc…lista de dorinte a fiecaruia este foarte lunga dar daca limitam, fiecare dintre noi are maxim trei vise foarte importante…sa zicem ca vreau sa fac alpinism…muncesc o viata si ajung la varsta la care imi permit sa fac asta…poi cum as arata baba la 60 de ani care isi taraste echipamentul si mai are si curaj sa escaladeze o stanca?…ce este de facut…numic din pacate…decat sa asteptam, sa se inventeze o facilitate si pentru noi cei care ne numim viitorul celorlalti…ironic…un viitor fara posibilitati si fara promisiuni de bine…bineinteles ca mai exista si “destepti” care trag pe spatele altora sau unii care pleaca din tara…dar probabil platesc pretul dublu in lacrimi si mustrari de constiinta, vinovatie cu care isi descarca puterea de a visa…eu una visez…visez mult si probabil asta imi curata constiinta si suferintele…va doresc vise pline de verde…