Ela’s Blog

Gata, s-a mai incheiat un capitol…trist?…nu,gandindu-te ca incepe altul nou…ce ciudate sunt si capitolele astea…si te gandesti daca ai timp sa scri suficiente pana cand se plictisesc oameni sa citeasca si inchid cartea…probabil…sau poate ca ar trebui sa scri capitole mai scurte si sa ii ti mereu in suspans…poate ca descrierile ar trebui sa fie mai slab dezvoltate si dialogurile mai lungi…oamenilor le plac dialogurile…le provoaca curiozitatea si le-o hraneste…de aici se nasc legendarele ”barfe”…din nevoia acerba a omului de a cunoaste tot ceea ce el nu poate face si fac alti pentru el, in locul lui…invidia e intotdeauna punctul culminant cand termini un capitol…m-am indepartat mult de la subiectul titlului meu…pentru mine capitolul a fost relativ scurt…nu s-a incheiat cu invidii, certuri sau mai stiu eu ce alte rautati fara de care oamenii nu stiu sa il inchida…probabil durata lui scurta anima curiozitatea si cartea mea e inca citita cu nesat de catre un trecator grabit…poate cu timpul am sa il determin sa se opreasca si sa ma citeasca mai cu atentie…si poate atunci isi va aduce si un prieten cu el…din cand in cand te uiti in spate si il recitesti…iti aduci aminte si zambesti…putini oameni zambesc uitandu-se inapoi…oare de ce?…oare de ce oameni nu stiu sa isi inchida capitolele frumos?…prima zi o va urma pe ultima si vom mai scrie cateva pagini…