Ela’s Blog

E iarăşi vineri…autobuzele au fost mai triste azi…oamenii mult mai obosiţi…staţiile mult mai lungi şi durerea mea de spate datorită statului in picioare, mult mai acerbă…mă intrigă ceea ce îţi trece prin cap când stai acolo, împrejmuit ca un gard de alte suflete ce înjură la unison fiecare călător în parte care a avut un dram de noroc în această dimineaţă şi a prins loc pe scaun…şi te gândeşti…şi îţi faci planuri (pentru weekend evident), apoi începi să te amuzi pe diferite faze care se întamplă în jurul tău…şi credeţi-ma în mijloacele de transport întotdeauna se întâmplă câte ceva (cel putin cel cu care merg eu în fiecare zi, 69, este plin de aventuri)…să luam ieri spre exemplu…ieri am asistat la o ceartă între şofer şi o doamnă (sunt politicoasă caci termenul ar fi mai degrabă mahalagioaică)…doamna susţinea că nu este suficient de rapid…şoferul dupa 10 minute, timp în care a încercat să ignore “felicitarile” doamnei sub forma de injurii, i-a spus politicos sa privească la nodul de maşini creat în faţa lui…nu a fost chip să o potolească…dar asta nu ar fi fost nici o problemă dacă doamna nu îşi mai găsea şi câţiva susţinători…de la Răzoare până la Rosetti bietul şofer pe lângă aglomeraţie a fost nevoit să suporte şi mahalagismul unei femeii care la vârsta ei nu ştiu ce căuta la ora aia in maşina (7.30)…astăzi am asistat la ceva mult mai simpatic…un băiat cam de 16 ani privea languros o fată cam de aceiaşi vârstă aruncându-i zâmbete inocente si agitându-şi genele de zor…fata chipurile nici nu îl observa…zambea din când în când la glumele lui Buzdugan ce se auzeau în difuzoare…şi mă gândeam…acum 6-7 ani nu mi-aş fi dat seama ca cei doi îşi vorbesc şi se invită în tăcere…acum era evident…şi de aici am gândit-o pe mama…care vedea mai multe decât mine, dar eu credeam mai puţine decât imi spunea…şi m-a lovit…toţi suntem pe rând ceea ce judecăm pe alţii a fi…doar că unii aşteptăm mai mult alţii mai puţin…aici îmi închei aberaţiile în ziua asta tristă de vineri…

-