Ela’s Blog

Nu am mai bântuit de mult pe aici…unii au insinuat ca nu mai am nimic de zis…departe de adevăr această afirmaţie…de spus sunt multe, poate prea multe…se mişcă totul prea repede, lumea e prea grăbită iar informaţiile au devenit lipsite de conţinut…totul a devenit lipsit de conţinut…am fost în concediu într-o lume în care nu contează timpul…de mulţi ani îmi petrec vacanţele în Firenze şi de fiecare dată îl regăsesc neschimbat şi totuşi fascinant…încărcătura istorică parcă îţi taie respiraţia şi îţi încetineşte ritmul mult prea alert al vieţii…cred că fiecare dintre noi are un loc unde timpul stă în loc…poate că ar trebui să ne petrecem cotidianul în locurile astea care ne ascund urâtul şi ne evidenţiază frumosul…până nu demult afirmam cu tărie că nu mi-aş părăsi ţara pentru a locui în altă parte…acum cred că am greşit…acasă este locul în care tu eşti TU, în care aparenţele dispar şi minunile tale se văd…am să revin acasă curând şi poate într-o bună zi conştiinţa îmi va permite să îmi trăiesc doar minunile şi să alung toate compromisurile…până atunci mă resemnez în România mea frumoasă dar încărcată de prostie si de valori transformate în cerşetorii şi gunoi…pentru voi unde ar fi “acasă”?

Am văzut zilele trecute câte ceva  din fericirea, sau mai bine zis din pretinsa fericire a altora…am asistat ca un spectator cuminte la o piesă de teatru în premieră…am tresărit la diferite scene, m-am oripilat, am zâmbit şi poate pe alocuri am încercat să înţeleg…în final am realizat că fericirea mea e o boală fără leac…lucrurile mărunte mai fericesc pe puţini dintre noi…hârtii cu oameni morţi desenaţi pe ele şi luxul unor pereţi reci sunt năzuinţele majorităţii…şi poate ca şi alţii, visez şi eu la ele…dar imediat apar ei şi îmi arată holograma fericirii…atunci îmi aduc aminte de ghiocei, de speranţă şi de fericirea mea măruntă…ei nu o văd…tangibilul nu se vrea niciodată atins de alţii… (more…)

My Japanese name is Ema Akera.
Take The Original Japanese Name Generator by Shu today!
Created with Rum and Monkey‘s Name Generator Generator.

Am primit asta pe mail şi nu m-am putut abţine să nu o împărtăşesc…uite cam cum ar arată viitoarele ore de română ale copiillor noştri dacă lumea va continua să “evolueze” în acelaşi stil:

„Trei luni de senzaţii” de Florin Peşte Comentariu literar

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.

Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica/gagiul pe plajă

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul. (more…)

Aseară mă uitam la un film şi mi s-a făcut scârbă…Eu aş împuşca părinţii care fac cadou cu nonşalanţă copiilor telefoane mobile…nu vreau să par învechită şi să vă spun la ce vârstă am avut eu primul telefon mobil (nu ar avea relevanţă), ştiu că lumea evoluează,  dar totuşi ce face o puştoaică de 10 ani cu telefonul (în afară de faptul ca îşi poluează creierul)…probabil ce facea şi fetiţa din film care vorbea de zor la telefonul ei roz…”Să îmi dai tu lecţiile, da? Şi mie îmi e dor de tine abia aştept să vin la şcoală.” Hai să fim serioşi!… plus că, ceea ce mă enervează şi mai tare sunt parinţii care le cumpără aceste “minuni” sub pretextul: “Aşa ştiu tot timpul unde e!” Aiurea…însă în mod sigur aşa tot timpul va avea cu câteva milioane mai mult de plată la telefon…dragi părinţi fac un apel la voi: calculatorul, telefonul mobil şi multe alte “minuni” ale tehnologiei nu fac decât să înlocuiască cele mai frumoase lucruri din copilăria micuţului vostru: întâlnitul pe furiş seara cu prietenii, cărţile, poveştile, jocurile copilăriei…vi le mai aduceţi aminte? Nu le răpiţi tocmai copilaria…

Eu inca nu inteleg de ce sarbatoresc cei din generatia vitezei Valantine’s Day…avem si noi o zi, Dragobetele, care din pacate dupa cate am vazut la alti bloggeri nu mai exista si nici nu mai e sustinuta…acum pentru cei mai multi Valantine’s Day a devenit (citez un blogger al carui link mi-e lene sa il pun acum) un pretext de a oferi si primi cadouri…dar ce nu inteleg eu este de ce nu pot deveni un astfel de pretext si Dragobetele?…parca ar fi mai frumos si mai romanesc…abia astept sa vad cum ies oamenii la picnic in parc si se umple cerul de artificii pe 4 iulie…

Cateodata stau si ma gandesc cat de mult imi lipseste copilaria…jocurile care imi umpleau ziua sau misterele imaginare care ma ademeneau pe mine si pe tovarasii mei de joaca sa le deslusim…acum privesc cu tristete in jurul meu si observ cum tehnologia excesiva ne distruge viata, ne pacaleste romantismul si nu ne lasa sa ne traim jocurile dragostei care ar fi trebuit sa ni le inlocuiasca pe cele din copilarie…calculatorul a devenit indispensabil si ne induce sentimentul de plictis daca nu il folosim…e ingrozitor sa nu te bucuri de adevaratele provocari ale vietii si sa te ingropi fie in jocuri online, fie in pagini total inutile de internet…cum ar fi sa nu mai auzim cum tresalta marea la fiecare provocare a vantului, sau cum rasare primul ghiocel de sub covorasul de zapada…oare primul sarut, prima emotie, prima bucurie,prima dragoste, prima aventura am trait-o in fata calculatorului? Acest blog este o incercare de a ne aduce aminte ce inseamna cu adevarat fericirea…

De multa vreme am vrut sa scriu despre secretarele de la FJSC (Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii)…totul “numai de bine”…domnisoarele si doamnele sunt foarte”dragute” si rezolva toate problemele studentilor de la ID…momentan ma voi rezuma la cele de la ID dar nici cele de la zi nu sunt mai cu mot…sa va dau cateva exemple: esti student in anul I la ID si este prima facultate pe care o urmezi…cu alte cuvinte nu prea stii cum merge sistemul de invatamant universitar….astea sunt calitatie ideale pentru a ramane repetent sau cu restante ajutat de cele doua domnisoare de la secretariat…te duci in timpul programului sa le intrebi diverse lucruri normale pe care bineinteles nu ai cum sa le afli din alta parte…ti se va raspunde “frumos”  sa iesi afara ca mananca si nu vrea sa fie derajata…

(more…)

141,087 People

JustSayHi – Dating

Adica in ziua in care m-am nascut a avut loc o catastrofa…foarte, foarte bine de stiut…:D