Ela’s Blog

El este Hector, finuţul nostru, alintat cârlig…s-a minunat de lume prima oară pe 29 mai  si de atunci ne tot minunăm noi de el…

Astazi in cinstea unui eveniment ce s-a petrecut acum fix un an, am sarbatorit cu o sedinta foto in acelasi parc cu aceiasi oameni mai mult sau mai putin…putem spune ca azi am sarbatorit si un an de cand am cunoscut o prietena…

Continuam cu distractia de 1 mai…asa ca pe mai departe tot Alex…

A mai trecut un  an…a fost un an al deceptiilor si al suferintei inutile…un an in care oamenii m-au dezamagit si mi-au aratat rautatea…un an in care am cunoscut neincrederea si minciuna…se termina la fel cum  a si inceput…urat…nu o sa-mi lipseasca nimic din anul asta, il astept cu nerabdare pe urmatorul…cineva mi-a soptit ca va fi plin de promisiuni si impliniri…si poate ca desi incepe indoielnic ma va conduce pe cai demult ravnite… de maine va incepe un alt an si contrar obiceiului, nu voi trambita si nici nu voi sarbatori….maine imi iau o pauza de oameni aproape fara nici o exceptie…maine voi abandona comunicarea si voi uita ca exist…maine ma voi preface ca lumea nu este perversa si ca nu exista interese in spatele actiunilor fiecaruia…maine voi renunta sa fiu un animal social…maine voi fi om…La multi ani pentru mine!!!!

Ei bine, da…s-au produs cateva schimbari de “look”…casuta mea de ganduri publice si-a schimbat hainutele…alte schimbari?…vom vedea in zilele ce vor urma…poate ca vor influenta frecventa cu care proprietara isi va face simtita prezenta prin scrisuri…

Din ce in ce mai multe stele ale filmului si scenei teatrului  romanesc ne parasesc…astazi a murit Nicu Constantin…unul dintre cei mai “frumosi” protagonisti din casele nostre din ultimii 39 de ani…a fost unul dintre actorii adevarati pe care ii sorbeam din priviri la televizor, de sarbatori, sau ale carui interpretari din programele radio  le ascultam  ore in sir in copilarie…pentru fiecare dintre ei bunicul meu avea conturata o poveste aparte…sunt din ce in ce mai putini si parca imi fura copilaria odata cu ei…sper sa fie aplaudat cu mai mult patos in lumea necunoscuta noua, in care a plecat….

Iata ca veni si randul capitalei sa isi serbeze ziua…550 de ani de la prima atestare documentara… si cum orice sarbatorit care se respecta face cinste prietenilor, Bucurestiul s-a gandit sa ne ofere, noua, celor care il populam, o gama variata de evenimente culturale pe toate gusturile si de toate genurile toata sapatamana…pentru doritori si petrecareti programul il puteti gasi aici…

S-a dus un anisor…parca ieri ne pregateam sa ne ducem la ofiterul starii civile sa ne proclame casatoriti…ce s-a intamplat in anul asta?…offf atat de multe incat mi-ar trebui mie chef de scris si voua chef de citit, asa ca o lasam pe alta data…pe scurt am evoluat de la mult la mai mult la mai mult, de la mare la mai mare, de la exercusii la adevarate calatorii…iar noi?…asteptam sa descoperim metoda de ucidere a timpului…sau macar sa reusim sa il oprim cateva zeci de ani…pana atunci sarbatorim impreuna anii ce se scurg, ca sa nu ne doara prea tare trecerea lor…

P.S. anisorul a trecut pe 26.07, doar ca posesoarea acestui blog este mai inceata in privinta anunturilor…

Şi iată că vine iarăşi Paştele…suntem din nou bombardaţi cu iepuraşi fictivi care ne dau cadou ouă roşii…şi ca în fiecare an mă cuprinde un sentiment de indiferenţă faţă de sărbători…farmecul s-a pierdut de mult…începe frenezia cumpărăturilor şi a cadourilor…în Bucureşti se simte tensiunea…pe stradă, în autobuz, în magazinele din cartiere pluteşte o linişte de dinaintea furtunii…agitaţia e stăpânită cu greu şi parcă toţi sunt la linia de start cu muşchii încordaţi la maxim aşteptând sunetul eliberator…cu toate că de câţiva ani sărbătorile nu mai reprezintă aproape nimic pentru mine am remarcat printre cunoscuţi şi apropiaţi câţiva care m-au încântat cu bucuria ce le-o oferă apropierea sărbătorilor…bucuria pe care numai copii o au în ochii sau părinţi care nu au uitat să se uite în ochii lor dintre rafturile supermarketurilor…contrar tradiţiei pe care o formasem de ceva timp anul acesta nu mă mai închid în casă şi nici nu mai închid telefoanele…anul acesta voi fugi şi mă voi ascunde împreună cu alţi câţiva cutezători…vă urez să paşteţi fericiţi şi să ne revedem cu dor de veselie…

Duminică teatrul Tony Bulandra din Târgovişte, care în timp ne-a devenit un prieten de nădejde, a aniversat şapte ani de la înfiinţare…în deschiderea piesei pregătite pentru aniversare, a rulat un mic colaj cu fragmente şi poze din toate cele 50 de piese care au fost puse în aceşti ani la teatru din Târgovişte…o listă lungă cu numele actorilor, a regizorilor şi a tuturor celor care au făcut posibilă “creşterea” instituţiei (după cum a precizat în discursul susţinut, directorul teatrului) s-a derulat la sfârşitul filmuleţului…cu surprindere am constatat că la secţiunea fotografie se afla şi numele meu…oarecum e amuzant pentru că pozele pe care le-am făcut la spectacolul “Auto” şi care au apărut în colaj, le-am făcut din pură întâmplare…pozele le puteţi vedea aici şi pe situl Teatrului Tony Bulandra…

(more…)