“Amândouă personajele erau preocupate de momentul prezentului, de trăirile fugitive, fără să se întrebe de ce sau în ce fel, fără aspirații grandioase. Scopurile lor erau inexistente și în continua formare în funcție de oportunitățile ce apăreau pe parcurs. Seara se anunța normală și banală când ea, mă trase de mână și îmi spuse să dansăm din plictiseală. Pe acorduri de Vama Veche ne-am început ritualul unui dans ce numai noi îl înțelegeam deși găsit fascinant și amuzant de către privitori. Mă simțeam ca un indian ce își cheamă spiritul demult pierdut prin mișcări involuntare și neconcordante cu linia melodică. Pluteam amândouă râzând zgomotos și mințindu-ne fără cuvinte că seara asta e deosebită. Un potențial iubit trecător își făcu apariția și mi-o fură ademenind-o cu mirosul unei tării. M-am așezat la masă și mi-am mulțumit încă o dată că fac parte din grupul acela, revoltător pentru societate, care nu se poticnea de realitate sau de cerințele generale. O priveam cum zambește și își amețește interlocutorul cu vorbe mari dar niciodată frumoase…..” (ela vasilescu)
Mă împiedici în mine și îmi răsari in ipostaze din cele mai tradatoare. Imi esti mereu schimbat sau perfid si ma confunzi cu norocul altora. Te iubesc in sinele meu nenorocit de prea multe urme de nefericiri gandite. Iti ascult durerea dar niciodata nu ma identific decat in fericirea ta. Te urasc cand vorbesti dar te ador cand ma invalui in minuni nevorbite. Ma ascund din calea-ti si iti fug tamaduirile ce nu contenesc sa ma vindece. Esti ghicitoarea multora si certitudinea mea. Mi te am si totusi timpul imi neaga de cele mai multe ori existenta ta. Ma torturezi cu povesti hilare dar te definesti prin descrieri hidoase si umbrite. Cine-mi esti?
O bătrânică îmi taie calea şi îmi zâmbeşte frumos… îmi aminteşte de o bunică ce am iubit-o… îmi alină durerea prematură ce o simţea un copil speriat… uneori mă hrăneam cu privirea ei blândă şi vorbele autoritare în care se ascundea puterea vârstei… simţeam o frică de a nu o uita spre sfârşit… iubea o floare ce mă creştea cu zâmbete inocente… era floarea ei… amintesc o duminică… mirosea a scorţişoară şi mere… privirile vigilente îmi urmăreau ascensiunea într-un copac ce îmi susţinea fiecare încercare de a-l cuceri…alergam păsărele ce
(more…)
” Ador roua dimineţilor de vară care mă îmbolnăveşte de amor amăgit de distanţă… mă înconjor de dor frumos în timp ce mă uiţi… raţiunea ta incertă dă sinceritate la a mea… îţi sărut gândurile care mă amintesc… doresc un vis ce se luptă cu negura care îmi înconjoară nimicul… începe să mă doară insuficienţa cuvintelor… un fluture îmi pândeşte stomacul şi îl freamătă… un miraj euforic, uşor ambiguu închipuie realitatea… aberaţia ce mă defineşte mă deprimă… un covor albastru îmi găzduieşte trupul spasmodic… egoismul din scrisuri vă hrăneşte sufletul pustiit şi şters… oglindesc într-un negru curat imaginea ta… existenţa mă apasă tacit ca o flacără deranjată de vânt… sunt eu ce urmăresc o viaţă ce pare să semene cu un carusel la jumătate de preţ… “
Fragment din cartea “Mâncarică de vorbe condimentată cu gânduri ” ( Editura Nouă, ISBN 978-606-8082-25-7 )
ela 