Ela’s Blog

El este Hector, finuţul nostru, alintat cârlig…s-a minunat de lume prima oară pe 29 mai  si de atunci ne tot minunăm noi de el…

Am ajuns si pe “Marte”…e o liniste monoton de placuta…in timpul plimbarilor printre cratere si roci am gasit pe cineva…desi in rare ocazii se intampla asta de data asta s-a lasat pozat si folosit pe post de exponat…

Astăzi am explorat împrejurimile Bucurestiului…cu doi fotografi în spate şi cu echipamentul adecvat am mers să facem o şedinţă foto la o mânăstire părăsită…ignorând groapa de gunoi din apropiere şi ciorile care survolau zona şi care păreau desprinse din filmul lui Hitchcock, mânăstirea Chiaşna s-a dovedit a fi un loc propice pentru profesionistul nostru şi învăţăcelul lui…ca la orice şedinţă foto care se respectă, întâmplările haioase s-au ţinut lanţ…fie că vorbim despre drumul înămolit şi sinistru până la ea, fie că vorbim despre “tractoriştii” care trecând pe lângă noi au început să scandeze “frumos”…am întâlnit şi câţiva alpiniştii care încercau să escaladeze ruinele şi care nu au părut deloc intimidaţi de prezenţa noastră…aşa că după ce şi-au aşezat aparatura şi accesoriile, cei doi au început să maltrateze modelul ales prin lentila obiectivelor…modelul folosit, deşi traumatizat de pocănitul interminabil al declanşatoarelor şi de poziţiile artistice chinuitoare, a fost mulţumit într-un final cu o cafea…aşa că pe ziua de azi mi-am meritat cafeaua băută…acum să vedem ce a ieşit…sperăm că procesarea rezultatului nu va dura “ani” şi voi putea să vă arăt şi vouă…

Nu am mai bântuit de mult pe aici…unii au insinuat ca nu mai am nimic de zis…departe de adevăr această afirmaţie…de spus sunt multe, poate prea multe…se mişcă totul prea repede, lumea e prea grăbită iar informaţiile au devenit lipsite de conţinut…totul a devenit lipsit de conţinut…am fost în concediu într-o lume în care nu contează timpul…de mulţi ani îmi petrec vacanţele în Firenze şi de fiecare dată îl regăsesc neschimbat şi totuşi fascinant…încărcătura istorică parcă îţi taie respiraţia şi îţi încetineşte ritmul mult prea alert al vieţii…cred că fiecare dintre noi are un loc unde timpul stă în loc…poate că ar trebui să ne petrecem cotidianul în locurile astea care ne ascund urâtul şi ne evidenţiază frumosul…până nu demult afirmam cu tărie că nu mi-aş părăsi ţara pentru a locui în altă parte…acum cred că am greşit…acasă este locul în care tu eşti TU, în care aparenţele dispar şi minunile tale se văd…am să revin acasă curând şi poate într-o bună zi conştiinţa îmi va permite să îmi trăiesc doar minunile şi să alung toate compromisurile…până atunci mă resemnez în România mea frumoasă dar încărcată de prostie si de valori transformate în cerşetorii şi gunoi…pentru voi unde ar fi “acasă”?

Am revenit pe meleagurile noastre de vreo două săptămâni…am avut o vacanţă minunată în Italia, oraşul Firenze, sau după cum o cunoaşte toată lumea, Florenţa…al doilea loc pe care îl numesc “acasă”…au fost două săptămâni liniştite pline de poveşti despre trecut, despre monştrii ai culturii spuse în ungherele cele mai întunecate ale străduţelor înghesuite…am revăzut palatele atât de îndrăgite de mine şi am avut o plăcere enormă sa fiu ghidul şi traducătorul lui…pe 1 ianuarie am fost la mare aşa cum ne propusesem şi am avut parte de un apus minunat şi o temperatura ce te îmbia să faci o baie în mare…din motive “tehnice” nu am dat curs tentaţiei şi ne-am mulţumit doar să construim castele din nisip…pe lângă Firenze am avut ocazia să facem o excursie de o zi în Veneţia…am păstrat un post special cu poveşti şi poze numai de acolo…până atunci las câteva poze să îmi spună şi să îmi întărească povestea mai departe… (more…)

Încă o zi şi părăsesc meleagurile ţării…plec să admir din nou frumuseţile oraşului Firenze…a trecut mult timp de când nu le-am mai savurat…aşa că am să lipsesc o vreme de pe aici…până atunci vă urez un An Nou frumos şi vesel…mă voi întoarce cu poze, amintiri şi poveşti…pe curând…

Am fost la Sibiu săptămâna trecută şi în piaţă ne-a încântat un nene cu un cântec din bucium…vă las şi pe voi să vă bucuraţi de o părticică din el..

După cum promiteam într-un post anterior, voi povesti un pic din excursia din Transilvania…traseul pe care ni l-am propus a început pe Transfăgărăşan şi a sfârşit în Craiova…prima oprire a fost la Făgăraş, la Cetatea Făgăraşului…impresionantă, dar cel mai impresionant este faptul că în toată Transilvania cetăţile s-au păstrat intacte…am continuat cu Sighişoara care este un monstru de frumuseţe şi ne-am oprit în Cluj în prima zi…pot spune că această zonă este una dintre cele mai curate zone din câte am întâlnit în ţara noastră…am pornit a doua zi spre Alba Iulia şi spre Castelul Corvinilor unde mocneşte istoria şi ne-am terminat mica excursie la Tg. Jiu  – Craiova…din păcate am avut parte şi de neplăceri…deşi se spune că în Ardeal mâncarea este minunată noi nu am nimerit-o…mai mult decât atât ardelenii nu ar trebui să se supere din cauza bancurilor făcute pe seama lor, pentru că ei chiar aşa sunt…în prima zi am făcut marea greşeală să cerem câteva indicaţii pentru drum unui domn şi până a formulat un cuvânt noi am fi ajuns deja la destinaţe…a fost o lecţie şi nu am mai repetat greşeala pe tot parcursul excursiei…am fost un pic dezamăgiţi pentru că spre deosebire de Moldova unde ne-am simţit ca acasă şi plini de mândrie că aparţinem acestei ţări, Transilvania ne-a tratat ca pe nişte străini ce au venit să le admire frumuseţile…a fost frumos, dar nu fabulos…poate că Moldova a fost prea primitoare, sau poate că ne aşteptam la altceva…în orice caz câteva imagini ne-au rămas întipărite şi ne-am propus să revenim…vă arăt câteva dintre ele şi vouă… (more…)

Si dupa cum va spuneam, dupa ce am visat numai cum ne sechestreaza locuitorii orasului Gheorgheni, am pornit la 5.30 la drum, inapoi spre Cheile Bicazului ca sa vedem si noi crestele stancilor pe zi…nu stiu daca am precizat ca in seara dinainte am vazut si un pui de urs in mijlocul strazii extrem de frumos dar sigur urmarit indeaproape de mama lui:D…6 km cat tine lantul de munti se strabat in aproximativ jumatate de ora…aproape de iesirea din Chei ti se arata in toata splendoarea lui Lacul Rosu,

(more…)

Si ca sa revenim la excurisa si excursionistii nostri…dupa cum spuneam Kmi ne-a dat trezirea la 7.20…pentru noi aceasta nu este o ora chiar potrivita pentru vizite prin tara dar ca sa il citez pe el: “Hai fetele, chinezeste, vedem, pozam, plecam!”… evident nu ai cum sa te opui acestui indemn…asa ca am parasit patul si perna moale de la pensiune pentru a vedea Cetatea din Suceava…as putea spune ca este una dintre cele mai bine pastrate cetati dintre cele vazute de mine…ne-am plimbat prin ea, bineinteles chinezeste (cu exceptia lectiei de fluierat la ghinda a lui Kmi), ne-am dat cu parerea cam cum au murit cotropitorii (in cel mai sadic mod posibil) si am constatat ca avem multa istorie stocata in subconstient:))…de acolo ne-am indreptat spre granita si am poposit la Putna…necredincioasa de mine a furat un mar din curtea manastirii iar Kmi dupa ce a facut si poza si film la mormantul lui Stefan cel Mare vine la noi sa ne intrebe:

(more…)