Ela’s Blog

Am văzut zilele trecute câte ceva  din fericirea, sau mai bine zis din pretinsa fericire a altora…am asistat ca un spectator cuminte la o piesă de teatru în premieră…am tresărit la diferite scene, m-am oripilat, am zâmbit şi poate pe alocuri am încercat să înţeleg…în final am realizat că fericirea mea e o boală fără leac…lucrurile mărunte mai fericesc pe puţini dintre noi…hârtii cu oameni morţi desenaţi pe ele şi luxul unor pereţi reci sunt năzuinţele majorităţii…şi poate ca şi alţii, visez şi eu la ele…dar imediat apar ei şi îmi arată holograma fericirii…atunci îmi aduc aminte de ghiocei, de speranţă şi de fericirea mea măruntă…ei nu o văd…tangibilul nu se vrea niciodată atins de alţii…