Pentru că timpul trece mult prea repede și pentru că avem tendința de a captura și a contempla în vorbe și imagini numai ce ne este străin și nou, m-am gândit să îl reintroduc în peisaj pe Thomas, motanul nostru “neîncălțat” cunoscut și sub numele de alint Cicero…
El este Hector, finuţul nostru, alintat cârlig…s-a minunat de lume prima oară pe 29 mai si de atunci ne tot minunăm noi de el…
Am ajuns si pe “Marte”…e o liniste monoton de placuta…in timpul plimbarilor printre cratere si roci am gasit pe cineva…desi in rare ocazii se intampla asta de data asta s-a lasat pozat si folosit pe post de exponat…
Astazi in cinstea unui eveniment ce s-a petrecut acum fix un an, am sarbatorit cu o sedinta foto in acelasi parc cu aceiasi oameni mai mult sau mai putin…putem spune ca azi am sarbatorit si un an de cand am cunoscut o prietena…
Mă declar greşită…îmi irosesc timpul liber cu aspiraţii imposibile…gândesc real la perfecţiunea fericirii nerecunoscută şi blamată de ceilalţi…indiferenţa mea se loveşte de zidurile nesfârşite de teamă ale celor “negreşiţi”…mii de piroane ne ţintuiesc în conştient dar numai materialismul ne condamnă la pierderea minunilor…mă declar greşită deşi trăiesc în perfecţiunea altora…lamentarea majorităţii îmi netezeşte drumul spre mine…e o dimineaţă de duminică la fel de greşită ca şi mine…
A mai trecut un an…a fost un an al deceptiilor si al suferintei inutile…un an in care oamenii m-au dezamagit si mi-au aratat rautatea…un an in care am cunoscut neincrederea si minciuna…se termina la fel cum a si inceput…urat…nu o sa-mi lipseasca nimic din anul asta, il astept cu nerabdare pe urmatorul…cineva mi-a soptit ca va fi plin de promisiuni si impliniri…si poate ca desi incepe indoielnic ma va conduce pe cai demult ravnite… de maine va incepe un alt an si contrar obiceiului, nu voi trambita si nici nu voi sarbatori….maine imi iau o pauza de oameni aproape fara nici o exceptie…maine voi abandona comunicarea si voi uita ca exist…maine ma voi preface ca lumea nu este perversa si ca nu exista interese in spatele actiunilor fiecaruia…maine voi renunta sa fiu un animal social…maine voi fi om…La multi ani pentru mine!!!!
Mi s-a mâniat răbdarea…se joacă cu oamenii din realitatea majorităţii…absenţa nevoii de a socializa mă face să conştientizez un animal….am întâlnit ura şi după ce am convins-o să bem o cafea mi-a explicat de ce umanitatea e aşa fragilă…oamenii fug dar niciodată nu ştiu de ce…absenţa omului din omenire e din ce în ce mai acută…concretul sperie, vagul dă speranţă…umanoizii sunt concreţi din nevoia de a se justifica haitei…cei vagi sunt excluşi; ar avea prea multe de spus….majoritatea iubesc minuni ce nu se văd şi le resping pe cele clare…cei mulţi aspiră la concretizarea poziţiei în haită, cei puţini ştiu că vor muri singuri…înlăuntrul ne condamnă la cunoaştere, la fericire, la conştientizare dar ei îl resping şi îşi bucură materia cu material…ciudată lume a oamenilor fără oameni…copii ce aleargă senzaţii ireale, părinţi ce îşi condamnă copiii la apartenenţă şi îi constrâng propriilor dorinţe, iubiţi ce uită ce iubesc…alerg o iluzie…sper să o prind…
Ieri am sarbatorit 1 mai muncitoresc cu o plimbare la Muzeul Satului…m-am inhamat cu un model si cu cateva accesorii foto si impreuna cu un prieten am chinuit biata fata…
ela 
