Ela’s Blog

Am găsit asta prin nişte tentative de scrieri mai vechi…atunci mi s-a părut genială, acum însă e bună doar pentru blog (având în vedere că pentru mine genialitatea se arată doar între coperţi, cel mult…)…aşa că lectură plăcută…

-Mă scrii?

-Nu e încă vremea ta, gândi scriitorul cu voce tare privind paginile goale din faţa sa.

- Aşa spui mereu, se îmbufnă vocea.

-Sunt altele ce aşteaptă a fi scrise.

-Dar eu sunt de departe cea mai reuşită.

-Nici nu exişti!

-Voi exista.

-Pleacă din gândurile mele! Încerc să scriu!

-Scrie-mă pe mine! imploră vocea.

-Nu acum, înţelege.

-Te voi face celebru. De ce îţi întârzii meritele?

-Meritele nu ma fericesc. Descătuşarea, da.

-Faima e durerea tuturor celor ca tine. O doreşti, dar mândria nu îţi recunoaşte asta.

-Posteritatea va decide.

-Voi pleca.

-Te-nchid în memorii.

-Posteritatea te va blama.

-Mă vor aminti.

-Meritele râvnite ţi s-au ascuns în vorbe.

-Promit să te creionez.

-Acum!

-Lasă-mă să te gândesc.

-Raţionamentul mă va transforma în urât!

-Eşti prea brută. Nu pot, se tângui scriitorul.

-Ne completăm.

-Mi-e frică.

-Te voi ocroti.

-Te vor critica.

-Mă vor iubi, iar tu mă vei adora.

-Te vreau doar pentru mine.

-Frumuseţea există doar dacă e râvnită de alţii.

-Eşti a mea.

-Pe tine te-am ales.

-Sunteţi prea multe.

-Sunt mulţi cei ce aşteaptă.

-Timpul mi-e duşman.

-Îl voi opri pentru tine.

-Cine eşti?

-Îţi dezmorţesc descătuşările.

-Ai nume lumesc?

-Inspiraţia!