Ela’s Blog

A fost odată ca niciodată un pitic…şi piticul ăsta trăia în scorbura unui copac fermecat…cu mult timp în urmă copacul îi dăruise piticului o carte magică care îi îndeplinea toate dorinţele…piticul era tare încântat şi multă vreme şi-a bucurat prietenii şi sufletul cu ajutorul cărţii…dar într-o bună zi vecinul lui arici a venit să îl roage să îi împrumute cartea…piticul care era tare bun la suflet a acceptat şi ariciul a luat cartea şi s-a făcut nevăzut…a trecut o zi, au trecut două şi ariciul nu mai venea să îi înapoieze piticului cartea magică…după nouă zile piticul se duse până la vizuina ariciului…bătu la uşă şi frumoasa soţie a ariciului îi răspunse şi îl întrebă cu ce îl poate ajuta…piticul îi spuse problema lui iar aceasta îi răspunse cu lacrimi în ochi că ariciul a dispărut, dar a lăsat cartea piticului în urmă…piticul fericit îşi recuperă cartea dar odată ajuns acasă descoperi că aceasta îşi pierduse strălucirea…a încercat în fel şi chip să îi redea frumuseţea dar fără folos…
Fericirea nu se împrumută, fericirea se oglindeşte în trecut şi se ascunde în prezent…în cazul în care vă întrebaţi dacă piticul a mai avut parte de minunile cărţii lui, nu ştiu să vă răspund…ar trebui să îl căutaţi şi să îl întrebaţi…ceea ce ştiu sigur este că în fiecare dimineaţă piticul îşi lustruieşte cartea în soare cu speranţă…