Ela’s Blog

Si dupa cum va spuneam, dupa ce am visat numai cum ne sechestreaza locuitorii orasului Gheorgheni, am pornit la 5.30 la drum, inapoi spre Cheile Bicazului ca sa vedem si noi crestele stancilor pe zi…nu stiu daca am precizat ca in seara dinainte am vazut si un pui de urs in mijlocul strazii extrem de frumos dar sigur urmarit indeaproape de mama lui:D…6 km cat tine lantul de munti se strabat in aproximativ jumatate de ora…aproape de iesirea din Chei ti se arata in toata splendoarea lui Lacul Rosu,

un lac format din ploi si topirea zapezii…imaginea este inedita avand in vedere ca din fiecare colt al apei isi ridica trunchiul cate un copac…Kmi si-a intalnit si o surata pe lac (o ratusca) si au stat de vorba pe limba lor…ne-am grabit sa plecam ( nu mai aveam tigari) spre Lacul Sf. Ana…si ca sa va tin si o scurta lectie de geografie acest lac este format in craterul unui vulcan, acum din fericire inactiv…fiind inca foarte de dimineata apa era de o calmitate inspaimantatoare…am stat pur si simplu sa meditam…nu am vorbit intre noi pentru ca nu am simtit nevoia si plus de asta vorbea linistea pentru noi…lacul are si o legenda interesanta dar destul de lunga, asa ca am sa o postez numai daca cineva isi exprima dorinta arzatoare sa o citeasca…langa lac la cativa kilometri se afla o zona Timov (si nu stiu mai cum ca mereu uit:)) care are o vegetatie inedita…sunt cateva plante, din cate am inteles unice in Europa, cu diferite intrebuintari: una avea efecte halucinogene (nebunele; se spunea ca ursului ii plac foarte mult; deci pana si ursii se drogheaza:)), alta, nu mai mare decat unghia era insectivora si alta care ni s-a spus ca te omoara in 3 zile daca o folosesti pentru a iti face ceai…dupa ce am ajuns in mijlocul zonei care cuprindea 11 lacuri cu diametrul mic dar adanci intre 3 si 27 de metri, ghida a fost foarte draguta sa ne spuna ca exista acolo si vipera neagra care are muscatura letala si pentru care nu exsta antidot…pai sa nu iti vina sa o bati pana cade lata si sa o faci mancare pentru ursi (care erau destui in preajma, urmele de pe pamant erau foarte proaspete)…in sfarsit nu mai comentez strategiile de marketing ale “romanilor”…si apropo de “romani” ghida noastra vorbea doua limbi straine: engleza si romana; asta ca sa iti vina sa o bati si mai rau avand in vedere ca ne aflam in tara Romania…dar nu are rost sa comentez nici invazia de drepturi inchipuite ale ungurilor care mai nou au oameni de baza peste tot in conducerea tarii…ca sa revenim la poveste ultimul punct turistic, de care eram toti trei satui a fost Branul unde nu am poposit decat sa ne luam de mancare si am continuat spre casa pe Rucar-Bran…am ajuns pe meleagurile de bastina a lui Kmi (Pietrosani) care nu a mai contenit tot drumul spre Pitesti sa ii povesteasca actritei noastre despre copilaria lui plina de peripetii (ca de altfel a tuturor:D, asta ca sa fiu rautacioasa)… am regretat ca totul s-a terminat atat de repede cu toate ca noua ni s-a parut ca am fost plecati in jur de 3 saptamani…ne-am propus ca aceasta excursie sa fie prima din turul Romaniei pe care vrem sa il facem…o sa continuam cu Maramuresul si de acolo cine stie …probabil dupa ce o sa cunoastem minunile tarii o sa ne indreptam si spre alte meleaguri…un lucru este cert, orice tara as vedea de acum incolo nu o sa mi se para atat de frumoasa ca tara in care traiesc…Romania este o tara plina de adevarate minuni dar din pacate este locuita de oameni care nu stiu sa o aprecieze…povestea celor 3 aventurieri se termina aici pentru un moment… sper ca nu v-am plictisit prea rau:)…Sfarsit.